- Bună seara, buna mea prietenă, i-am scris după câteva zile de tăcere. Dor ia soare şi ieşi în lumină! M-ai "certat" câteva zile pentru convingerea mea că cel mai bine este să legi o prietenie cu cineva din vecini, şi acum faci la fel. Sau poate ai îngheţat, sau a îngheţat compul tău. Oricum, ai dispărut şi m-ai lăsat cu ochii în… zăpadă. Poate e mai bine aşa. Gânduri bune.

*

- Dragi bărbaţi! Să nu iubiţi niciodată femeia doctor - ea mereu îţi va spune "URMĂTORUL!"... Să nu iubiţi femeia vânzătoare - îţi va spune "STAI LA COADĂ!" ... Iubiţi profesoarele - Ele tot timpul zic: "HAI SĂ MAI REPETĂM O DATĂ!"
........................................................................................
Un bărbat sună la pompieri şi zice speriat:
- Domnule, soacra mea vrea să se arunce de la etaj!
- Şi care e problema?
- Nu se deschide fereastra!

O seară bucuroasă!
P.S. Nu e un răspuns la mesajul tău (sunt prea obosită şi prea răcită să-l însăilez), e doar prilej de descreţire a frunţii, sper!
MULŢUMESC-MULŢUMESC MULT pentru mesaj!
Nu leg , nu am legat, între timp, prietenie, cu nimeni. Îmi mai scrie, rar, doar un tip din Iaşi, mult mai departe decât tine (mi-a spus dintru început că vrea doar să mai comunice cu câte cineva, dar eu n-am timp de aşa ceva. Eu vreau să nu mai stau singură-n casă, vreau să vorbesc cu oameni de care să-mi permit să mă apropii sufleteşte). E-nsurat, îi explic în fiecare mesaj că nu mă interesează barbaţii căsătoriţi, deşi pe câte unul, din lumea reală, îl mai şi înţeleg... Unele neveste chiar sunt greu de ţinut pe lângă casă, ca să nu mai spun , în suflet! Când mai ai şi norocul să ţi le legi de gât, apoi, grea viaţă! Acelaşi lucru se petrece şi cu unii bărbaţi, sunt de compătimit, totuşi, mult mai multe femei, din cauza perechii lor care le neglijează, uită, umilesc, le ajută, nu să iubească viaţa, ci s-o considere corvoadă!

*

- Ai luat-o cu bancuri şi ai ajuns la esenţă. Mulţumesc pentru amândouă, deopotrivă! Sper să nu te plictisesc cu poveştile mele, aşa că îţi mai trimit câteva rânduri:
"M-am trezit devreme, am pornit cu noaptea în cap, să mă pot întoarce cât mai curând. Am umplut din nou coşul cu ciuperci, şi am pornit către casă. Apropiindu-mă de punte, m-am întristat. - Nu a venit, mi-am spus. Când am trecut puntea, Giovane a lătrat scurt alergând de după casă. L-am mângâiat, îndreptându-mă către terasa laterală, pentru a goli coşul de ciuperci pe masă. M-am întors cu spatele la masă, să scot mai uşor rucsacul, şi atunci inima a început să-mi bată mai repede. În spatele casei, în direcţie opusă poziţiei de ieri, Irina şi-a lăsat pentru o clipă lucrul şi îmi făcea cu mâna. (...) ”
Sănătate, şi o noapte frumoasă!

*

- Mulţumesc-mulţumesc! Nici vorbă de plictiseală! Dimpotrivă, încrederea asta mă bucură. Scrii foarte frumos, captivant, detalierile te atrag într-o atmosferă senină şi caldă. Frazele sunt frumos-curgătoare. Îţi mai trimit şi eu o prostiuţă.

"Despărţire de mine...

Divorţez de mine pentru tine..."
....................................................

Să îţi fie ziua, cu senin şi soare în suflet!...
Să ai multe prilejuri de bucurie şi să-ţi cânte, prevestitori a iubire, zorii dimineţii!
- Îţi mulţumesc şi eu pentru versurile tale frumoase, şi te întreb: acest divorţ seducător a început? Nu mă căuta -" Peste tot, peste tot… şi, totuşi,... niciunde!" - ştii unde sunt. Ideea este excepţională, să divorţezi de tine pentru celălalt! Minunat! Cred că asta facem când ne prinde iubirea în braţe.
- Mulţumesc-mulţumesc!
Pentru că plec la ţară şi acolo nu am internet...
îţi doresc, din suflet, ca sărbătorile de iarnă să îţi aducă linişte sufletului, pace gândurilor, armonie vieţii, împletind bucuria cu încrederea, iubirea cu speranţa, visul cu certitudinea şi norocul cu mulţumirea împlinirilor!
LA MULŢI ŞI LUMINOŞI ANI!
Cu drag!
Paula Seling Colinde Romanesti colaj
http://youtu.be/bzO3FLxgxsg

- Doamna profesoară a intrat în vacanţă... Aşa-i, îţi vei odihni vocea, mintea şi trupul, deopotrivă. Împreună cu urările de sărbători fericite, îţi trimit ceva să iei cu tine, poate îţi va fi de folos: 0745 242972 - telefon de urgenţă!!!
Şi încă ceva, un fragment mai lung din "Casa de piatră", care se află şi ea în preajma sărbătorilor de iarnă:
"Eram în seara de ajun, toate pregătirile erau încheiate, casa lucea de curăţenie, la bucătărie mirosea a bunătăţi, ardeau luminile atât în bradul imens din living, cât şi în stejarul de afară, în care David urcase o instalaţie luminoasă până în vârf. (...)”

- Îţi mulţumesc tare mult! Rânduri şi gânduri minunate! Mă bucur că ne-am cunoscut! Pentru mine este un privilegiu al acestui an!
Mi-ai adus aminte de nişte rânduri pe care le-am scris şi eu, demult-demult, în nădejdea că vor face parte dintr-o povestire... A rămas, totul, încremenit în proiect, vorba lui G.Liiceanu.

"Şi acum îmi amintesc primul Revelion petrecut cu Tudor. Am spus „da” invitaţiei, numai în nădejdea că prezenţa lui mă va face să suport gândul la Dor, mai uşor, nădăjduind că toate amintirile legate de Dor vor lovi mai blând, nu vor mai trece prin mine atât de pustiitor...
............................................................
Câte dansuri împreună! Câtă apropiere! Vibram unul în braţele celuilalt! Ne simţeam emoţia, ne ghiceam gândurile!
............................................................
Sărutul de la miezul nopţii! Tremurul vocilor şi-mbrăţişarea nesfârşită, vindecătoare de moarte şi izbăvitoare de dor!
............................................................
Valsul dinspre zori! Desprinderea de pământ şi senzaţia că văzduhul ne îmbrăţişează! Plutirea printre stele şi sunetul valurilor sparte de mal! Niciodată până atunci şi niciodată de atunci, pentru mine, valsul n-a mai fost acelaşi. Cum nimic n-a mai fost la fel!”

Să-ţi fie sărbătorile fericite, om frumos!

*

- Foarte frumos! Păcat că nu scrii mai multă proză, ai un stil minunat, de lucrătură dantelată cu metafore calde - "Sărutul de la miezul nopţii! Tremurul vocilor şi îmbrăţişarea nesfârşită, vindecătoare de moarte şi izbăvitoare de dor!
Valsul dinspre zori! Desprinderea de pământ şi senzaţia că văzduhul ne îmbrăţişează! Plutirea printre stele şi sunetul valurilor sparte de mal! Niciodată până atunci şi niciodată de atunci, pentru mine, valsul n-a mai fost acelaşi. Cum nimic n-a mai fost la fel!"
În altă ordine de idei, eu am cam încurcat-o cu tine. Îmi place să-ţi scriu, aştept să-ţi citesc răspunsurile, uneori am impresia că ne ştim de ceva vreme, apoi mă trezesc şi-mi repet că distanţa nu se poate rezolva, şi ne facem doar rău. Dacă am fi mai aproape, ar fi tare simplu... Mulţumesc pentru cuvintele tale, o vacanţă plăcută să ai, şi o viaţă frumoasă!

Răspunsul Doriei l-am primit după vacanţa de iarnă, la Bobotează:
- LA MULŢI ŞI FRUMOŞI ANI!
Şi mulţumesc pentru mesaj!...
Sunt răcită. Am o stare generală proastă (asta ca să fiu blândă cu mine şi să nu spun că e foarte proastă!) E singurul motiv pentru care nu ţi-am scris! Pentru care nu mă pot, încă, aduna şi nu pot purta un dialog!
Cam asta păţesc la sfârşit de an, la început de an şi de mai multe ori, peste an! Dar..., asta e! Nu mai motiva de ce nu putem să ne scriem sau să bătătorim mai mult drumul acesta pe care am început să păşim... Nu cred în motive de acest fel. De altfel, nu trebuie să-mi explici nimic, n-ai această obligaţie! Dacă vrei, mai putem schimba gânduri pe alte teme, eventual, pe ceea ce scriem sau gândim, la diferite momente.
Să-ţi fie bine, iar singurătatea acoperită potrivit cu aşteptările, căci altfel, e la fel de cumplit ca şi atunci când eşti singur în sensul propriu al cuvântului. Nu se acoperă singurătatea în momente vulnerabile, decât , dacă şi convingerile încep să prindă rădăcini în raţionamentul şi în simţirea ta, vizavi de omul lângă care vei vrea să împarţi povara singurătaţii! Probabil că o şi împarţi deja! Să fie cu noroc şi cu linişte nedureroasă!
O seară minunată şi-o nouă săptămână reuşită!